Un român care ne face cinste sculptorul Ioan Culea

Maestrul Ioan Culea reuşeşte să transforme orice bucată de lemn sau piatră într-o adevărată operă de artă.
Un sculptor minunat, cu un rar talent
Motto:
“Dacă fiecare rămurică de copac ar fi capabilă să devină fluier şi să cânte o doină atunci fiecare ramură mai groasă poate să cânte o simfonie. În lemn, intrăm într-un tărâm unde ideile au trup dar nu şi chip, sunt calde ca şi lemnul şi trăiesc dincolo de moartea materialului.”
Ion Culea.
Ioan Culea s-a născut în 1961, în Calea Jiului, însă a crescut în Constanta. Tatăl lui a fost miner şi după ce a scăpat cu viaţă în urma unui grav accident în mină, acesta şi-a luat familia şi s-a stabilit în localitatea Techirghiol, jud. Constanta.
Uluitor e că bărbatul s-a născut cu o malformaţie, neavând la mâini şi la picioare decat câte un deget.
Momentul naşterii lui Ion a fost tragedia familiei. Cel puţin pentru Ecaterina Culea (66 ani), naşterea fiului ei a fost o mare tragedie. În maternitatea din Lupeni nici un medic Şi nici o asistentă nu a avut curajul să-i arate tinerei mame nou-nascutul, mai multe zile. Toţi medicii i-au zis atunci că baiatul nu va trăi.
Copilul însă a crescut şi chiar s-a dezvoltat normal, dar tot ce facea (mersul, mâncatul, orice alt gest şi mişcare) era adaptat la formele mâinilor şi picioarelor sale. După ce a început clasa I-a, profesorii l-au îndrumat către o şcoală specială, crezând că nu se va descurca să scrie. Singura care a acceptat să aibă răbdare cu el a fost Ghiliman Ghiulfer, o învăţătoare din Techirghiol, care s-a angajat să îl îndrume cel puţin 4 ani de zile.
“Daca nu era aceasta femeie, probabil nu ştiam acum multe lucruri. A avut rabdare cu mine şi nu am dezamăgit-o vreodată”, a declarat Ion Culea.
Din 1984 şi până astăzi, a sculptat anual aproximativ 20 de lucrări dintre care pe majoritatea le-a vandut. “Costul unei lucrări mai mari este de 100 de dolari, însă niciodata nu am ţinut de pret. Oricum, am avut mulţi clienţi pentru care această sumă nu reprezenta mare lucru”, a spus Ion Culea. “Atelierul” său este de fapt beciul casei, unde are un polizor rusesc vechi, la care-şi ascute sculele, un strung confecţionat de un văr căruia i-a dăruit o masă sculptată şi câteva instrumente de sculptat. Este angajat cu contract de munca la Mânăstirea “Sf. Maria” din Techirghiol. Aici sculptează mobilier, rame pentru atelierul de pictură al măicuţelor, porţi în stil maramureşean pentru intrări şi chiar cruciuliţe din lemn.
“Am ales lemnul pentru că în copilărie mi-a fost la îndemână. Tatăl meu a fost toată viaţa şi încă trăieşte dogar. Zi de zi el făcea butoaie, iar eu puteam să-mi aleg ce bucată de lemn îmi plăcea mai mult. Nu am studiat tehnici speciale de sculptat, însă tehnica o descoperi lucrând în lemn ori o moşteneşti”, spune artistul.
Ioan Culea spune că are multă imaginaţie în sculptură şi niciodată nu a încercat să reproducă lucrări celebre. Singura reproducere este în pictură, pentru că a şi pictat câţiva ani portretul Monalisei.
A debutat în cadrul Cercului de desen de la Techirghiol cu modelajul, desenul, apoi cu fotografia şi pictura. Sculptura este o etapa a maturitatii artistului plastic.
După absolvirea Liceului Economic, urmează Şcoala Populară de Artă, secţia Fotografie, de la Sibiu. Este autorul unor expoziţii de pictură şi sculptură, colective şi personale din anul 1984 şi până în prezent.
Ceea ce îi lipseşte sculptorului Ion Culea la mâini (are doar câte două degete la fiecare mână) În faţa fibrelor nu există decât cântecul ale cărui versuri sunt făcute să se audă de către meşter.
Ideea de a se exprima în sfera vizualului nu a venit pe parcurs, ne spune autorul, ci “există imprimată genetic, de la începuturi”.
A sculptat în vara anului 2002 două uşi împărăteşti şi două uşi diaconeşti ale bisericii de zid din Proieni, Calimaneşti-Căciulata, ridicată în secolul al XIV-lea, în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân.
Prin măiestria sa a fost solicitat de a executa iconostaşul de la Mânăstirea “Sfantul Ioan Casian”. Oamenii sunt încântaţi de miniaturile bisericuţei de lemn “Sfanta Maria” – Techirghiol, executate pe scândură crudă şi de pirogravură care reprezintă chipuri de sfinţi.
Lemnul ia o formă aparte în mâinile sale şi prinde viaţă. O mare parte din lucrările lui Ion Culea au fost donate sau achiziţionate, regăsindu-se în colecţii particulare.
Sculptează piatra în atelierul THE STONE STORY de 9 ani. Pentru Ion Culea, sculptura este o formă ludică ce s-a perpetuat din primii ani de viaţă, trecând prin desen, pictură, fotografie apoi sculptură în lemn , arta monumentală , dar şi miniatura. Pare paradoxal pentru alţii, în ciuda unui defect din naştere, s-a adaptat acestor domenii ce aparţin vizualului cu plăcere, cu răbdare, dar şi absolvând o şcoală de artă fotografică.
*Am avut de învăţat după ce am trecut prin Şcoala de la Sibiu ce înseamnă numărul de aur, proporţiile, liniile şi punctele forte în cadrul formatului, practicând meseria de fotograf profesionist timp de 15 ani.
Sculptura este o vocaţie, nu o profesie şi a început ca un hobby. Orice subiect poate fi reflectat prin sculpturĂ, dar nu toate lucrurile pot fi sculpturale. Sunt atras de arta abstractă, ronde-bosse, basorelief, dar practic cu destul succes şi figurativul, cochetez şi cu programele 3D. Consider că, într-un mod adecvat, încă mai am multe de spus*.








Din mâinile lui Ioan Culea ies adevărate opere de artă din lemnul pe care-l sculptează cu migală. A pus pe picioare o afacere de milioane de euro. Ioan Culea este un învingător.
Talentul l-a ajutat să treacă peste barierele fizice. Acum, ce iese din mâinile lui încântă o lume întreagă. Maestrul însă rămâne modest. Îşi aduce aminte cum la începuturile carierei sale nimeni nu-i dădea şanse. Acum e mândru de tot ce face, se consideră un om normal tocmai pentru că a reuşit să facă ceea ce toţi credeau că e imposibil. Nu mai vrea de mult să demonstreze ceva. Acum lucrările sale sunt vândute peste hotare. Alături de o mână de oameni care cunosc valoarea au reuşit să le vândă străinilor mii de exponate. Ioan Culea este un român care ne face cinste şi care ne-a arătat tuturor că dacă vrei, poţi să treci peste orice.