
Mai ştie astăzi cineva cine a fost Iosif Vulcan? Vag ne reamintim de el că a publicat primele poezii ale lui Eminescu în revista ,,Familia”.
Dar Iosif Vulcan a fost cea mai reprezentativă figură culturală din jumătatea a doua a veacului al nouăsprezecelea în Ardeal. Cărţile lui, timp de cincizeci de ani, au stat cu cinste pe poliţa românului, iar ,,Familia”, întemeiată de el, a fost flacăra deşteptării noastre naţionale.
Fiu al Bihorului cu studii la Viena se statorniceşte la Oradea şi, timp de cincizeci de ani, a fost un paznic la porţile românismului. ,,Un merituos pedagog în ale literaturii pentru copilăria unui popor”- cum l-a caracterizat Octavian Goga.
De la 1860, când era student la Viena, el a simţit impulsurile epocii privind unitatea naţională, scriind poezii, nuvele, romane şi piese de teatru cu tematică unionistă şi patriotică.
Neamul, trezit de P. Maior, G. Şincai şi Klain, sub verbul lui Vulcan se scutură de zgura trecutului, trezindu-se la o nouă viaţă. Preoţi, învăţători, elevi, iluminaţi de magia unui vis- UNIREA- recitau versurile lui din ,,Lira mea”:
,,Iancule viteaz,
Scoală-te, fii treaz,
Că nu-i bine-n ţară,
Vin duşmanii iară…”
Crezul lui intelectual ca ultim vlăstar al Şcolii Ardelene a fost ca literatura şi limba română să se modernizeze, părăsind înălţimile vaporoase ale ideologiei cipariene. Totusi naţionalismul lui ă purtat pecetea descendenţei latine.
El a militat şi pentru o mişcare teatrală în Ardeal, înfiinţând ,,Societatea fondului de teatru” şi ajutându-i pe artişti.
,,Familia” lui a fost un fel de buletin literar al epocii şi un certificat dat unităţii naţionale. Scriitori din toate părţile locuite de români îşi trimiteau creaţiile literare, fiind p[rimite cu un mare entuziasm şi publicate în revistă.
Iosif Vulcan a fost primul care a văzut în Eminescu un mare poet în devenire şi i-a publicat primele poezii: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: şi ,,La Heliade”, apoi ,,Junii corupţi”.
Dacă opera lui, pentru noi, cei de astăzi, modestă, a fost uitată, acţiunea lui culturală şi unionistă din ,,Familia” a rămas ca un bilet de intrare pe marea poartă istoriei noastre literare.
Ion Ionescu Bucovu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu