LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI Eminescu, in memoriam - Lia Ruse

LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI Eminescu, in memoriam Lia Ruse Alt sunet se aflã-n poeme, Altã culoare-n trãirile tale… Gândul adânc te-a prins în scrieri rare, „Luceafãr ai rãmas în vreme“! Prin lume-n cele patru laturi Deschisã ţi-a fost poarta nemuririi… Şi,.. va pluti şi peste veacuri Tristeţea grea… Cum plâns-au trandafirii! Întipãrirea liricã a timpului Rãmasã-i ca mişcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntatã, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tãcând în tâmpla lãudatã, Dar ai rãmas grãirii noastre astru. Amar…, amar moment de varã!… De ce a fost strivitã-n palme dure Iubirea ta de poezie clarã, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse