M-ai întrebat de ce asemăn iubirea dintre un bărbat și o femeie, cu
arta unui violonist sau cu pânzele unui pictor. Dacă ai privi bine un
violonist, ai vedea cum el se identifică cu vioara sa, cât de tandru și
delicat mânuiește arcușul, cum pune suflet în fiecare mișcare, în
fiecare notă. Astfel muzica lui devine ca o hrană a sufletului. Așa cum
și pictorul trăiește prin pânza lui, fiecare culoare scoate în evidență
trăiri și vise. Ai văzut cât de delicat ține în mână pensula? cum
întinde culoarea pe pânză și cu ce pasiune privește fiecare detaliu?
Intre pictor și pânza lui ca și între violonist și vioara lui se creează
o intimitate așa cum se creează acea intimitate între un bărbat și o
femeie, acea dăruire totală, acea pasiune dusă la extrem. La fel ca arta
muzicii, a picturii și arta iubirii se cizelează în timp. Trebuie să
știi să iubești așa cum își iubește artistul vioara, delicat, sensibil,
atent, ascultând-o cum vibrează, ascultându-i inima, să o simți în tot
ce face…Atingând-o ca și cum din ea ar trebui să iasă un imn al iubirii.
Cu dragoste, cu răbdare, cu finețe. Căldura inimii trebuie să se simtă
în fiecare mângâiere, în fiecare sărut, în fiecare îmbrățișare. Iar cei
doi vor deveni o singură persoană. Nu va mai exista “eu” și “tu”. În
acea clipă magică, există doar “noi”.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu