Dintre-atâtea dulci portrete – Vanghele Ion

Dintre-atâtea dulci portrete

Dintre-atâtea dulci portrete cu parfum de primăvară
Câte au să rătăcească pe la mine astă seară
Voi iubi cu nebunie, umbra rătăcind în ploaie
Azvârlind cu trupul stropii în tăcerea din odaie

Că ești tu, că nu ești oare în mirări caut răspunsul
Undeva sub clar de lună, aud îngerilor plânsul
Îți sărut pleoapa fierbinte și în brațe te țin strânsă
Fața ta este ca ziua,de a vremii nouri plânsă

Și sărutul meu e soare, zâmbetul un curcubeu
Care face să infloare lutul strâns la pieptul meu
Stelele dansează noaptea, luna-n ceruri sus veghează
Calul cerului prin rouă, alergând ușor nechează

Îți sărut ușor obraznic, prin mătase albul sân
Mulți, versul mi-l gelozeste, mă pârăsc că sunt hapsân
Dar hârtiei și peniței de-aste vorbe nu le pasă
Când cu tine stau alături, schimb metafore la masă

Albe flori lasă mireasma dulce-a cupelor de crin
Eu mă pierd în lacu-albastru din al ochilor senin
Pe vioară cântă luna versurile care-ți plac
Pe cărări fugim acuma, spre-al tău crâng de liliac

Lumea a rămas în urmă, noi suntem acum departe
Luminat adânc de stele universu-n doi se-mparte
Versul tău este lumina cade lin pe muritori
Sunt Luceafărul de noapte, tu Luceafărul din zori